This website uses cookies. They help us to know a little bit about you and how you use our website, which improves the browsing experience.

Cuprins

Thursday, 31 December 2020 00:49

Câteva Considerente Specifice

Written by 
Rate this item
(0 votes)

Chiar dacă Biserica instituţională Ortodoxă exprimă foarte bine spiritualitatea românească, acest lucru nu este determinant pentru întrunirea tuturor condiţiilor care duc la mântuirea indivizilor. Ca şi formă de expresie cultural religioasă, are valenţe de netăgăduit, dar calea îngustă nu este o expresie a istoriei şi culturii unui popor, ci este o reflexie a dimensiunilor lui Dumnezeu. Nu ne mântuieşte istoria poporului român, care, în paranteză fie spus, a fost destul de vitregă şi încă mai este cu membrii săi, ci ne salvează Dumnezeu, prin Isus Cristos. Din acest motiv, aceia care au aspiraţia vieţii veşnice, trebuie să lase la o parte, pe acest nivel, pasiunile naţionale şi să privească la adevărurile lui Dumnezeu, fără prejudecăţi. Poate că în felul acesta, practicând un Creştinism spiritual, vor putea să fie mai de folos celorlalţi membri ai aceluiaşi popor, cărora le vor putea oferi, cu generozitate, dragostea lor spirituală şi slujirea lor. Poate că mai multă lepădare de sine, mai puţin formalism ritualic şi mai multă simţire îi va împiedica pe oameni să se calce în picioare la cozi, ca să ajungă cu orice preţ la moaştele sfinţilor şi sfintelor şi să îi aprecieze pe cei vii, cel puţin la fel ca pe cei morţi.

M-am întrebat totdeauna, dacă modul în care Românii înţeleg şi practică Creştinismul nu este în nici un fel responsabil de situaţia grea în care acest popor se află. Eu sincer cred că este, dar analiza aceasta, în mod detaliat, nu face obiectul acestei lucrări. În orice caz, nimeni nu mi-a dat până acum un răspuns mulţumitor la întrebarea următoare: cum se face că românii sunt un popor atât de credincios, care înalţă atâtea rugăciuni către cer şi totuşi starea lui economică, socială şi politică este atât de jalnică? Nici starea generală de sănătate nu excelează şi dacă unii mai au speranţe, este pentru că îşi îndreaptă paşii către alte locuri de pe planetă. Fără spaţiile de desfăşurare, în principal, din lumea Vestică dar şi din Orientul, mai apropiat sau mai îndepărtat, românii, circumscrişi la propriul perimetru geografic tradiţional s-ar fi sufocat sau ar fi făcut implozie. Speranţa a venit de la oameni cu diverse opinii religioase, creştini sau nu şi prea puţin de la Creştinii Ortodocşi. Aceştia din urmă au abuzat în multe cazuri de puterea conferită de mase şi au tratat propriul popor cu atitudini mai puţin decât creştineşti. În ciuda evlaviei lor, mulţi Creştini Ortodocşi tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu, nu pentru că nu îi recunosc existenţa, dar pentru că neglijează prezenţa acesteia în propria lor viaţă. Aceştia nu cultivă prezenţa Duhului Sfânt în viaţa lor şi nu aşteaptă ca puterea Lui să se manifeste prin darurile şi roadele Sale în fiinţele lor. Probabil că împotriva religiozităţii multora, atât de bucuros afişată, totuşi relaţia personală cu Dumnezeu  este proastă. Apostolul Pavel ne zugrăveşte destul de bine caracteristicile unei religii care are o formă atrăgătoare, dar în care nu se regăseşte puterea lui Dumnezeu.

În tradiţia Bisericii instituţionale Ortodoxe se susţine, că nu contează ce a făcut un om în viaţă, dar dacă după moarte se fac ofrande în numele mortului şi se plătesc slujbe, persoana decedată va fi iertată de Dumnezeu. Ce amăgire extraordinară şi cât este de departe acest lucru de principiile Creştinismului Biblic, care cer ca persoana care aspiră la mântuire, să devină o făptură nouă, născută din Dumnezeu. Oamenii sunt învăţaţi să fie delăsători cu salvarea lor, pentru că ce rost mai au preocupările legate de mântuirea veşnică în viaţa aceasta, dacă oricum, după moarte, se aranjează totul prin oferirea unor parastase şi cadouri. Este bine oricând să faci daruri şi binefaceri celor din jur, dar acestea exprimă doar ceea ce este în inima  persoanei care le face şi nu acoperă atitudinea altcuiva. Cu alte cuvinte, cei care fac binefaceri, le fac pentru propria lor conştiinţă şi, în principal, pentru confortul material al celor cărora le oferă respectivele daruri, dar nu pot face lucrul acesta spre beneficiul spiritual al celor morţi. Rugăciunile pentru morţi nu le mai pot schimba, din nefericire, caracterul şi personalitatea şi ei vor învia cu acelaşi caracter pe care l-au avut în momentul morţii. În moarte nu au cum să fie născuţi din Dumnezeu. Biserica instituţională Romano-catolică promite iertarea păcatelor prin cumpărarea de indulgenţe şi Biserica instituţională Ortodoxă promite iertarea păcatelor prin oferirea de parastase plătite, din care instituţia bisericească obţine venituri. Care este diferenţa? Mântuirea nu se poate cumpăra cu bani, nu este o afacere a instituţiilor bisericeşti, ci este darul fără plată a lui Dumnezeu.

“Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte ca să nu se laude nimeni.” [(Efeseni 2. 8-9); ref. 192 în Biblia Ortodoxă]

 Este ridicol faptul, că mai sunt persoane care cred că Dumnezeu poate fi cumpărat, oferind daruri unor terţe persoane şi parastase plătite, pentru a îi ajuta pe cei decedaţi. În realitate, aşa au fost învăţaţi să creadă de către funcţionarii bisericeşti, dintre care unii au familii de hrănit şi au nevoie de venituri. Este limpede că aceşti credincioşi nu au citit Biblia, în care o încercare similară de a cumpăra bunăvoinţa lui Dumnezeu, din partea lui Simon, s-a soldat cu un lamentabil eşec.

“Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani, şi a zis: <<Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt>> Dar Petru i-a zis: <<Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu...>> .” [(Faptele Apostolilor 8: 18-21); ref. 193 în Biblia Ortodoxă]

Duhul Sfânt nu se poate cumpăra cu bani, oferiţi pentru ţinerea unor slujbe bisericeşti pentru morţi. Dacă cel mort nu a avut Duhul lui Cristos în timpul vieţii, nu a fost al Lui. (Romani 8: 9) Cum ar putea un astfel de om să fie mântuit, când Biblia ne spune clar că numai cei care aparţin de adevărata Biserică a lui Dumnezeu vor fi mântuiţi, adică numai aceia care sunt ai lui Cristos? Multe Biserici instituţionale îi amăgesc pe oameni cu promisiuni false. Le arată o cale pentru mântuire, care nu este cea adevărată, adică nu le arată Calea care este Isus Cristos şi relaţia personală cu El. Din acest motiv ele nu pot fi considerate adevărata Biserică a lui Dumnezeu. Nu este nici o problemă dacă familia unei persoane decedate organizează o ceremonie în memoria acesteia. Dacă această persoană l-a cunoscut pe Dumnezeu şi a fost cunoscută de Dumnezeu, în timpul vieţii sale, aceasta este salvată, dar dacă nu a fost într-o legătură personală cu Cristos, nu are şansa salvării şi aceasta indiferent dacă se organizează sau nu vreo celebrare în memoria sa.

Eu sunt un adept al părerii că prozelitismul spiritual nu este eficient şi nu poate îmbunătăţi radical starea morală a unei persoane şi mai ales nu schimbă cu nimic raporturile acesteia cu Dumnezeu. În orice loc pe pământ ne-am afla, distanţa până la Dumnezeu este aceeaşi. Cu alte cuvinte, nimic nu ne poate împiedica să intrăm într-o relaţie personală cu Dumnezeu, indiferent dacă suntem credincioşi Ortodocşi, Romano-catolici, Greco-catolici, Reformaţi, Anglicani, Metodişti sau Neoprotestanţi. Pe de altă parte, dacă suntem Neoprotestanţi: Baptişti, Penticostali, Evanghelişti, Adventişti, etc. şi nu avem această legătură personală cu Dumnezeu, adică nu îl cunoaştem în mod spiritual şi nu doar „în felul lumii,” rezultatul final este, oricum, un eşec. Orice Creştin trebuie să fie născut din apă şi Duh Sfânt pentru a  vedea Împărăţia Cerurilor, adică nu este de ajuns că este născut biologic, dar trebuie să fie născut din Dumnezeu.

Pe de altă parte, văd în rădăcinile adânci, spirituale ale poporului român o anumită trăsătură specifică, potenţată de Ortodoxie şi care pentru mine explică foarte bine anumite tare morale, înscrise în caracterul multor români. Este vorba despre corupţie. Biserica instituţională Ortodoxă ne-a obişnuit să credem că, într-un anume fel, îl putem „cumpăra,” adică „corupe” pe Dumnezeu, prin aceea că putem suplini lipsa propriei noastre  spiritualităţi sau verticalităţi morale, prin apelul făcut pe lângă sfinţii Bisericii care au decedat, sau prin asigurarea unui loc în Ceruri pentru persoanele decedate care ne-au fost apropiate, în urma unor rugăciuni plătite, făcute de funcţionari bisericeşti sau ofertei de daruri săracilor. Este vorba despre un fel de „trafic de influenţă” pe care Biserica instituţională Ortodoxă îl practică, în schimbul banilor primiţi, dar care nu ne ajută din punct de vedere spiritual, ne face chiar foarte mari deservicii din acest punct de vedere.

De aici până la ideea de corupţie generalizată în întreaga societate nu este decât un pas, pe care credincioşii îl parcurg uşor, şi care este emblema societăţii româneşti din trecutul mai mult sau mai puţin apropiat şi de astăzi. Soluţia este simplă şi constă în înlocuirea intereselor instituţionale cu adevărul şi explicarea pentru credincioşi a nevoii absolute de a avea o relaţie personală cu Isus Cristos şi, în acelaşi timp, de a fi, fiecare în parte, născuţi din Dumnezeu.

Read 125 times Last modified on Wednesday, 12 May 2021 19:21
Gabriel Baicu

Simțul critic în analiza textelor biblice este esențial. Totul depinde de atitudinea cu care abordăm o anumită temă, indiferent care ar fi acel subiect. O abordare caracterizată prin orbire totală în fața unor texte religioase, pe temeiul că acestea ar fi „sfinte” este cea mai sigură cale către eșec spiritual și eroare.

Website: www.zootemplate.com
Login to post comments

Vinaora Visitors Counter

5343042
Today
This Month
All days
2476
143691
5343042

Server Time: 2021-06-21 07:27:17

Credinta Crestina

Dumnezeu este dragoste, Nasterea din Dumnezeu, Instituția Bisericii, O singura Biserica, Biserica realitate spirituala, Trupul lui Hristos, Crestinism spiritual, Relativitatea doctrinelor confesiunilor creștine, Botezul în apa, Locul si rolul femeilor in Crestinism, Relația și experiența personala cu Isus (Iisus), Hristos Fiul și fii și fiicele Tatălui, Predestinarea, O nouă reformă a Crestinismului, Inspirația Bibliei,Interpretarea Bibliei, Semnul fiarei 666, Unicitatea Bisericii lui Dumnezeu, Despre adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Despre cunoaşterea lui Dumnezeu, Despre moralitatea creştină, Locul şi rolul femeilor în Creştinism, Problema autorităţii în instituţiile bisericeşti, Teologia unităţii şi teologia ierarhiei, Apocalipsa: religia instituţională şi taina fărădelegii, The present with of the Church, Early Christianity, The New Reformation, Born from God, Faith without works is dead

Copyright © 2014 ZooTemplate. All Rights Reserved

Top of Page